Sunt un avid cititor al unui blog.
Are azi un subiect foarte interesant si un articol scris chiar frumos.
Personal am o parere ce mi se pare ciudata chiar si mie:
In principiu nu sunt de acord cu homosexualitatea, nu mi-e frica de ea si nu vreau sa fie ilegala, sunt de acord sa-si traiasca viata asa cum vor ei, dar totusi ceva ... undeva in toata treaba asta mi se pare ciudat.
Cred ca totul vine din educatie si din falsul principiu ce mi-a fost "crestat" in minte, cum ca exista o "institutie a familiei" si casatoria e ceva sfant, e obligatoriu sa fie intre persoane de sex diferit s.a.m.d. Pornind de la astfel de principii casatoriile de acest gen par extrem de ciudate si contra naturii.
Daca stai si analizezi foarte obiectiv, problema nu e chiar atat de simpla. Oamenii nu trebuie sa fie obligati sa ramana la statutul de parteneri de viata, e dreptul lor sa-si oficieze aceasta legatura printr-o casatorie civila, sa fie recunoscuti de stat ca si parteneri de viata dat fiind ca acest lucru le aduce niste drepturi si avantaje sociale.
Sunt o gramada de familii "normale" in care nu exista armonia din majoritatea familiilor "anormale" de gay si lesbi.
Cat despre marea problema cu cresterea/educatia unui copil si aici cred ca lumea se grabeste sa arunce concluzii false.
Educatia pentru a fi realizata asa cum trebuie necesita in primul rand armonie, stabilitate si siguranta, lucruri pe care majoritatea famililor de gay le au din belsug. Majoritatea sunt oameni educati si din ce am vazut eu, ei nu au nimic cu noi si nu ne contesta deloc "normalitatea" ba chiar si-ar fi dorit-o si ei dar n-a fost sa fie.
Sincer, consider ca un cuplu de gay pot creste un copil mai bine decat un parinte singur, fie el femeie sau barbat. Si slava domnului la cati copii sunt singuri pe lumea asta, sigur le-ar fi mai bine intr-o familie decat in casele de copii!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu